Exemplificam inca o data arhitectura contemporana cu o constructie din Coreea de Sud, numita de creatorii sai „casa cioplita” – desi la prima vedere s-ar parea ca nu e niciun motiv care sa justifice alegerea. Nu e vorba de o constructie cioplita de-a dreptul in lemn sau in piatra – ci una care se muleaza dupa terenul pe care e construita, dar si dupa imprejurimi. O casa care isi ajusteaza fatadele in functie de ambient.
Astfel, fatada principala da intr-un capat de drum, in vreme ce fatada opusa e orientata spre o sosea aglomerata. Doua ipostaze total opuse, asadar. Mai departe: privita dintr-un unghi, cladirea e asezata intr-o fundatura. Din alt unghi, vine in prelungirea unui nou cartier de case cu arhitectura in stil englezesc. In sfarsit, dintr-o a treia directie, casa se invecineaza cu cladiri a caror arhitectura contemporana lasa suficienta libertate de exprimare creatorilor sai.
Toti acesti factori si-au spus cuvantul atunci cand s-a decis construirea fatadelor: trebuiau sa fie destul de conservatoare pentru a nu crea o ruptura cu restul spatiului construit, dar in acelasi timp suficient de diferite pentru a marca acel capat de drum – si inceput de teritoriu nou.
Constructia e asezata pe un teren inclinat, cu o diferenta de nivel de 3 metri de la o fatada la cealalta.
Spatiile interioare sunt ordonate in jurul unei spirale centrale, ai carei pereti curbati se opun fatadelor cu unghiuri ascutite (de aici si numele de „casa cioplita”):
Aceasta opozitie a formelor – curb si drept, ascutit si rotund – e vizibila la fatade inclusiv prin alternarea zonelor deschise cu cele inchise. Ferestrele, de mari dimensiuni, alterneaza cu peretii plini, imbracati in sindrila. Contrastul nu e numai intre deschis-inchis, ci si intre vechi si nou: 
Dormitorul si diferenta de nivel a terenului, marcata cu trepte:
Arhitectura contemporana din vecinatati:
