Intai de toate, sa stabilim un lucru: design interior minimalist nu inseamna design interior sarac in detalii, rece si impersonal. Ci e un stil de amenajare care, asa cum sugereaza si numele, reduce la minim prezenta obiectelor, dar nu neaparat a detaliilor; a culorilor, dar nu neaparat a senzatiilor vizuale pe care le inspira un spatiu.
Cu alte cuvinte, amenajarile minimaliste pot fi la fel de bogate in puncte de atractie ca oricare altele, in alte stiluri mai ornamentale. Diferenta e ca minimalismul tinde sa concentreze frumosul, sa esentializeze folosindu-se de cat mai putine forme cu putinta, intr-o economie a obiectelor care tinde spre simplificare.
Cui foloseste aceasta simplificare? Noua, evident! Mai putine lucruri inseamna spatii mai aerisite, ceea ce creeaza senzatii psihice asemanatoare. Camere mai putin aglomerate inseamna camere mai luminoase, iar asta nu poate produce decat o stare de bine.
Dincolo de ratiunile de ordin estetic, cam asa s-ar compune pledoaria pentru minimalism: pornind de la motive practice, umane. Pentru ca, pana la urma, spatiile de locuit sunt amenajate intr-un fel sau altul in primul rand din ratiuni practice, iar abia apoi tinand cont de cele estetice.
Asadar, de ce a aparut minimalismul si de ce ar fi el mai bun sau mai rau decat alte curente?
In primul rand, ar trebui subliniat ca nu e nici mai bun, nici mai rau decat alte curente: este pur si simplu altfel, e diferit si fiecare e liber sa-l iubeasca sau sa-l evite, dupa propriile gusturi. Inainte, insa, de a da cu parul in minimalism, ar trebui sa stii ce vrea el sa zica.
In al doilea rand: a aparut din nevoia de a scapa de tot ce e mult si inutil. Asta e sinonim cu revenirea la simplu, eficient, frumos.
Asadar, minimalismul merge dupa filozifia „mai mult inseamna mai putin”. Adica: mai putine obiecte, dar mai multa calitate. Nu neaparat mai putine detalii, dar cele care apar intr-un decor trebuie sa fie usor de remarcat, insa in primul rand sa fie de calitate – asadar, in minimalism, doar ce e mai bun e adus in prim plan!
Apoi: minimalismul pretuieste spatiile libere. Camerele ingramadite, in care aglomerarea de mobila si obiecte sug energia spatiului si lasa impresia ca locul e cat o cutie de chibrituri, in minimalism devin exact contrariul. Camerele amenajate in acest stil contin strictul necesar de obiecte si mobila – in contextul economic actual, chestia asta e mai actuala ca niciodata!
Culorile: contrar parerii generale, minimalismul nu inseamna monocrom. Sau decoruri din doua culori, de cele mai multe ori alb si negru sau alb si gri.
E adevarat ca multe amenajari minimaliste pornesc de la fonduri compuse din aceste culori, insa tot de cele mai multe ori, schema cromatica (rece si austera, de acord) e completata de tonuri puternice in rosu, galben, verde, albastru etc. Adica de culori vii! Si asta, pentru ca nimic nu le pune in valoare mai bine decat un fond tern, alb, negru sau gri.
In sfarsit, design interior minimalist inseamna, mai mult decat in alt stil, gustul pentru forma, textura, culoare si ambianta la cel mai inalt nivel. Cum asta? Tocmai prin lipsa ornamentelor inutile, ceea ce face ca privirea sa se concentreze exact in jurul acelor lucruri care merita sa fie privite. Cum am zis mai sus, in minimalism, doar ce-i mai bun iese in fata.
Una peste alta, nu ca am vrea sa ridicam in slavi minimalismul – ci, mai degraba, sa dam Cezarului ce-i al Cezarului. Adica sa-i recunoastem acestui stil punctele forte. Are si puncte slabe – de la designer la designer, acestea sunt mai mult sau mai putin evidente, insa noi am vrut sa va aratam partile frumoase. 🙂
