Despre mobila mid century modern am mai vorbit pe larg atunci cand am tratat separat designerii Arne Vodder, Greta Magnusson Grossman, Gio Ponti sau Finn Juhl. Continuam, de data aceasta cu o selectie diversa de mobila mid-century modern proiectata de artisti din diferite colturi ale lumii.
In cele mai multe cazuri, e vorba de piese scoase la licitatie si vandute adesea pentru sume mari. Cu toate acestea, ar trebui spus ca mobila precum cea prezentata de noi aici sau in articolele precedente se gaseste inca in magazinele de specialitate la o fractiune din pretul celor de la licitatii. Ce-i drept, sunt imitatii – cele mai multe, extrem de reusite – ale pieselor originale de acum 50-60 de ani si se vand cu succes celor pentru care designul conteaza mai mult decat originea obiectului.
Nu negam valoarea sau frumusetea pieselor originale, care poarta patina trecerii timpului si emana farmecul vechiturilor cu stil. Vrem doar sa subliniem faptul ca, pentru bugete mai mici exista alternative convenabile. Iar cand spunem „bugete mari pentru piese originale”, ne referim la cele de ordinul zecilor de mii de dolari. Da, un scaun original poate ajunge usor la 4-5000 de dolari, in vreme ce o copie reusita costa cateva sute de dolari sau chiar mai putin.
In sfarsit, lasam la o parte discutiile financiare si trecem la arta. In prima poza avem sezlongul lui George Nakashima din 1951.
Mai jos, scaune de Alan Gould din 1941:
Sistemul de depozitare al sotilor Charles si Ray Eames, o piesa clasica, aici in doua variante:
Cabinet de depozitare desenat de Florence Knoll in 1947:
Biroul lui George Nelson, 1950:
Tot George Nelson, de data aceasta ceasul de perete Floarea Soarelui, 1958:
George Nelson si sistemul de depozitare de perete care i-a adus o slujba la Herman Miller, prestigios fabricant de mobilier din SUA. Mai mult de-atat, sistemul propus de Nelson s-a dovedit atat de eficient si de bine adaptat pentru cerintele familiei din anii ’50, incat modelul a fost repede preluat si multiplicat de alti producatori.
Azi folosim sisteme de depozitare asemanatoare pentru sufragerii si dormitoare. Ideea lui Nelson a pornit de la o realitate extrem de prozaica: nevoia de a inlocui dulapurile greoaie, masive si nepractice cu un sistem de casete si sertare de mici dimensiuni, in care sa incapa toate maruntisurile dintr-o casa obisnuita.
Primele sisteme de depozitare de acest fel au fost fabricate in 1945. Modelul de mai jos e din 1959:
Scaunul Cangur al lui George Nelson, 1955:
Harvey Probber, sezlong din 1949:
Osvaldo Borsani, fotoliu si otoman: 
Paul Laszlo, scaune, 1950:
Calugarita: lampa de Rispal din 1950
Cabinete de Vladimir Kagan, 1952:
Scaune si masa, Robin Day Hille, 1949:
Depozitare Willy van der Meeren, 1950:
