Arhitectura biomimetica sau ce ne invata musuroaiele de furnici

Foarte pe scurt, arhitectura biomimetica copiaza modele de constructii din natura si le adapteaza pentru societatile umane.

Nu e o ramura nou-aparuta a arhitecturii, insa e inca la inceput: nu exista, in acest moment, decat un numar mic de constructii care s-ar putea incadra la categoria „biomimetice”. Prima cladire de acest gen a fost construita in 1996 – e vorba de Eastgate Centre din Harare, in Zimbabwe, proiectata de arhitectul Mick Pearce.

Eastgate Centre nu e numai primul, ci si unul din cele mai bune exemple de cladire care imita un model existent in natura – un musuroi de termite. Nu e vorba de o copie fidela, ci de o adaptare pornind de la principii utilizate deja in arhitectura verde. Astfel, constructia nu dispune de instalatii conventionale de aer conditionat sau de incalzire, insa interioarele au tot timpul anului temperaturi ideale. In plus, consumul de energie este radical micsorat comparativ cu cladirile conventionale, ceea ce inseamna, pe de o parte, economii substantiale, iar pe de alta parte, un impact negativ scazut asupra mediului.

Practic, cladirea e capabila sa se incalzeasca si sa se raceasca singura – la fel se intampla cu musuroaiele unor termite din Zimbabwe, constructii naturale grandioase care l-au inspirat pe Mick Pearce sa construiasca versiunile pentru uz uman ale acestora.

Cum reusesc termitele sa pastreze temperatura constanta in interiorul musuroiului, chiar daca afara e extrem de cald? Sapand culoare prin care aerul sa poata circula, inchizand si deschizand permanent, pe parcursul zilei, fante care permit curentilor de aer sa inunde „camerele de racire” din musuroi. Aerul e improspatat periodic, asa ca temperatura se pastreaza constanta – reglarea se face natural, iar explicatia suna cam asa: curentii de convectie patrund prin fantele de la baza musuroiului, circula in sus prin canale sapate de-o parte si de alta, apoi ies printr-o deschizatura din varf. Urmarea e ca interiorul – unde se afla cresa si camera reginei – ramane tot timpul la temperatura optima.

Termitele muncesc continuu pentru a pastra „aparatul de aer conditionat” in buna stare de functionare: sapa noi guri de aerisire si le astupa pe cele vechi pe masura ce aerul circula in sus. Temperatura revine repede in limitele normale, iar sistemul e extrem de simplu si ingenios in acelasi timp.

Eastgate Centre dispune de un astfel de sistem de ventilatie care functioneaza pe acelasi principiu: camere de racire prin care aerul patrunde de la baza cladirii, circula in sus si iese in partea superioara. Portiunea din interior a cladirii ramane la temperatura constanta, la fel ca „inima” musuroiului de termite.

Cat despre circulatia aerului in interiorul cladirii, si aici a fost aplicat acelasi sistem: aerul proaspat si racit intra prin mici orificii din podea, ceea ce face ca aerul statut, cald deja, sa se ridice spre tavan, de unde e atras prin convectie si scos in afara cladirii prin guri de aerisire.

Una peste alta, Eastgate Centre foloseste mai putin de 10% din energia consumata de o cladire conventionala pentru ventilatie si incalzire. In bani, acest lucru se traduce prin sume concrete: 3.5 milioane de dolari economisiti din start, pentru simplul fapt ca n-a fost nevoie de instalarea echipamentelor de aer conditionat in cladire. Ca sa nu mai vorbim de economiile facute an de an – economii care influenteaza inclusiv pretul la care se inchiriaza si se cumpara/vand spatiile de birouri din Eastgate Centre.

Si cand te gandesti ca totul a pornit de la un musuroi de termite…!

PS: mai multe despre acest subiect pe site-urile Biomimetic Architecture si Biomimicry Institute.