Reamenajarea unui apartament cu tavan inalt poate fi problematica, mai ales daca dimensiunea spatiului pe orizontala nu este prea generoasa. Cu toate acestea, solutii la indemana exista si se pot dovedi extrem de simplu de pus in practica.
In cazul de fata, vorbim de un apartament de la inceputul secolului trecut, de pe la 1910-1915. Ca majoritatea constructiilor din acea perioada, are tavanul inalt si camerele nu foarte mari.
Impartirea pe camere este de tip vagon, fara coridoare de trecere de la un spatiu la altul. Asadar, un apartament destul de dificil de amenajat – nu insa si imposibil.
Reamenajarea a cuprins doua etape: in prima, au fost schimbate trasee si modificati peretii care delimitau camerele. Astfel a luat nastere un mezanin de dimensiuni mici, ce serveste drept spatiu de relaxare:
In cea de-a doua etapa, s-a trecut la amenajarea propriu-zisa a camerei. Din start, dezavantajul de a avea un apartament cu tavan inalt a fost privit ca un atu ce trebuie exploatat la maxim.
Mai mult spatiu pe verticala poate insemna mai mult spatiu de depozitare. Asa au aparut corpurile de mobilier din bucatarie, care urca pe perete pana mult deasupra unui stat de om. Nu sunt usor accesibile – cel putin nu fara ajutorul unei scari – insa sunt extrem de utile, mai ales daca ne gandim ca apartamentul nu are debarale sau alte locuri pentru depozitat.
Apoi, spatiul vertical poate servi drept panou pentru opere de arta contemporana sau pur si simplu ca suport de care poti agata diverse obiecte cu valoare sentimentala.
Etaland obiectele pe verticala, e folosit mai eficient spatiul pe orizontala – mai ales ca incaperile nu sunt foarte mari, iar fiecare metru patrat trebuie utilizat cat mai practic.
Pe de alta parte, interioarele aproape ca de muzeu cereau sa fie readuse in prezent prin adaos de culori si forme. Asa ca s-au folosit din plin rosu, verde crud si nuante de violet, care incarca spatiile de o energie tinereasca evidenta.
Este ca nu e asa greu sa remodelezi un spatiu vechi de 100 de ani?
