Nimic mai mult decat design interior cu personalitate, menit sa sublinieze si sa amplifice legatura intima care exista intre casa si locatarul sau. Cel care a gandit aceste spatii este arhitectul David Boyle. Viziunea sa a reusit sa aduca laolalta in mod armonios multitudinea de forme si culori care compun averea materiala a stapanului acestei case.
Lucrul nu a fost deloc usor, pentru ca un astfel de demers presupune in primul rand sa cunosti locatarii. Sa le anticipezi miscarile, sa te pui in locul lor, locuind intr-o casa pe care o construiesti, la interior, de la zero. Adica sa creezi personalitatea unei case, unind intre ele obiectele, ca pe o plansa de puzzle.
Amestecul eterogen de obiecte de arta, culori si forme prinde coerenta – cam acesta este, pe scurt, procesul simplificat al infuzarii cu personalitate a unei case.
In sfarsit, ca orice casa contemporana care se respecta, si aceasta este construita avand in minte principii ale arhitecturii ecologice. Orientare solara pasiva, sistem de auto-ventilare si de izolatii care sa optimizeze eficienta energetica, materiale de constructie reciclate – ca sa enumeram cele mai importante atribute „verzi”.
Fatada si curtea interioara:
Spatiul de lucru si biblioteca in perete, plus un loc de relaxare in fundal:
Bucataria, cu nimic mai prejos decat restul casei, daca vorbim de prezenta artei:
O baie care nu trece neobservata:
Biblioteca, spatiul de lucru – sau de joaca?!?
Eterna planta de apartament:
Detaliu la fatada:
Aglomeratie de detalii colorate si o arhitectura care poate ramane intr-un con de umbra, tocmai din cauza acestei invazii de senzatii vizuale. Totusi, merita studiata pe indelete arhitectura, pentru ca este, pana la urma, cea care justifica aceasta joaca de-a personalitatea.
Asadar, planuri succesive, o dinamica a spatiilor care sugereaza miscarea nelinistita, avantul pe verticala – acestea ar fi elementele care descriu cel mai bine spiritul acestei case.
S-ar putea sa-ti placa si:
Apartamentul lui Coco Chanel din Rue Cambon 31
In apartamentul lui Coco Chanel usile erau ascunse dupa panouri japoneze pliante. Spera ca in acest fel invitatii ei sa uite sa mai plece, pentru ca ii era frica de singuratate.