Design biomorfic, modernism mid-century, glamour: cam asa ar putea fi rezumata, nu neaparat exhaustiv, cariera de peste 60 de ani a lui Vladimir Kagan.
Nascut in Worms, Germania, Kagan a ajuns cu familia in America in 1938, cand micul Vladimir avea 11 ani. A studiat arhitectura si designul pana in 1947, cand si-a abandonat studiile la Universitatea Columbia si a inceput sa lucreze alaturi de tatal sau in atelierul acestuia de tamplarie. Despre perioada aceea a spus intr-un interviu: „tata imi zicea: ‘masoara de trei ori si taie o data.’ Eu eram mai degraba de felul ‘taie de trei ori fara sa masori’.”
Norocul a venit curand, odata cu prima comanda mare: sa produca mobilier pentru unul din saloanele de cocktail ale Natiunilor Unite din Nassau, langa New York. La putin timp, cei doi Kagan, tata si fiu, si-au deschis un magazin in Upper East Side, zona privilegiata a Manhattanului.
Aici avea sa-si expuna tanarul Vladimir Kagan propriile proiecte inspirate din curentul Bauhaus sau de-a dreptul din formele naturale: scaune si fotolii cu contururi sinuoase, piese din lemn prelucrat pana la perfectiune, iar mai tarziu obiecte care inglobau materiale noi pentru acea vreme, ca plexiglasul sau fibrele polimerice.
Succesul la public al mobilierului marca Kagan a venit in scurt timp. Printre clientii sai s-au numarat Marilyn Monroe, Gary Cooper, dar si companii mari, ca Walt Disney, General Electric, General Motors.
Prin anii ’80, interesul fata de produsele sale s-a mai domolit, iar Kagan a fost nevoit sa-si inchida din magazine si sa se limiteze la a fi consultant de design. A fost redescoperit insa cativa ani mai tarziu, de Tom Ford, care la acea vreme era creative director la Gucci. Se intampla spre sfarsitul anilor ’90, iar pana la sfarsitul vietii, in 2016, Kagan s-a pastrat in capul listei celor mai apreciati – si cumparati – designeri contemporani.
