Inspiratie pentru amenajarea livingului: teme si motive

Nu de putine ori, amenajarea livingului incepe cu stabilirea unei teme de design sau al unui motiv central care va constitui pilonul in jurul caruia vor gravita toate elementele de decor.

Spre exemplu, tema poate fi „viata la tara” – in acest caz, amenajarea va imprumuta note rustice, cu decoratiuni in stil traditional, culori potrivite pentru un astfel de decor etc. In mod ideal, temele si motivele sunt alese pentru semnificatia lor aparte, adica din ratiuni pur subiective, si mai putin sau deloc pentru ca „asa trebuie”. In fond, ne amenajam casele in primul rand ca sa ne simtim bine in ele, si abia apoi tinand cont de standarde asa-zis obiective – sau, cel putin, asa ar fi cel mai natural sa facem.

Tot legat de teme: nu e nevoie ca respectiva tema sa fie prezenta in fiecare detaliu, in fiecare centimetru patrat din camera. Chiar din contra: de multe ori, e suficient ca motivul amenajarii sa fie abia sugerat, prin unul-doua detalii, sau schitat in cateva linii. Decorurile in care se reia un detaliu  in fiecare coltisor al incaperii pot deveni de-a dreptul enervante, ca sa nu mai vorbim de faptul ca, atunci cand un element e folosit in cantitate prea mare, tinde sa se piarda din vedere caracterul lui special.

Exemple bune, care pot ilustra ipostaze de „asa da”:

Mai sus, o tema: „matematica”, „la scoala”, spune-i cum vrei. Si reluarea acesteia intr-o forma usor modificata, dar pastrand esenta: adica liniile negre pe fond alb. In acest fel, decorul comunica ce are de comunicat, dar fara a insista in mod evident pe o anumita ipostaza.

Cum spuneam mai sus, daca mergi intr-0 directie anume – de exemplu, spre rustic – nu inseamna ca trebuie sa aglomerezi spatiul cu detalii care sa strige in gura mare „am un decor rustic!”. Mai jos, o amenajare care scoate in evidenta rusticul din constructie cu ajutorul decoratiunilor mai degraba neutre:

Tema de mai jos: postmodern. Un element care comunica acest lucru fara ocolisuri, sus si tare: cainele. In rest, nimic extravagant, totul a fost ales pentru a echilibra decorul si a-l face cat mai placut, fara a aglomera camera cu prea multe detalii.

Motivul jocului, ilustrat prin culoarea rosie. Si daca te intrebi ce legatura e intre fotoliul cu forma neobisnuita, skateboard-uri si panoul urias de pe perete, atunci trebuie sa pornesti de la culoare. Pentru ca rosu e culoarea care e cel mai usor identificabila cu bucuria de a trai, cu vitalitatea si expansivitatea – iar jocul/ joaca e toate astea la un loc.

Pentru cineva care iubeste culorile, poate fi destul de greu sa se limiteze la a folosi doar doua-trei atunci cand amenajeaza un spatiu. Iar daca tema amenajarii nu e un subiect anume, ci se centreaza pur si simplu in jurul culorilor, atunci eforturile merg spre reliefarea lor cu ajutorul non-culorilor, ca mai jos:

Concluzia e evidenta: culorile pot sugera singure o tema anume. Verdele trimite la primavara, prospetime, tinerete, bucurie – si le ilustreaza perfect. Ca mai jos, de exemplu: mai mult decat obiectele in sine, acea nuanta de verde transmite prospetime, bucurie etc.

Cu trimitere evidenta la natural si organic, amenajarea urmatoare combina linii, culori si texturi pentru a reda ideea centrala:

O amenajare care te duce cu gandul la anii ’50, la perioada „pixie” cand se purtau rochiile infoiate cu buline. Interesant e ca reuseste sa te trimita cu gandul acolo folosind doar cateva „ancore” bine plasate: pick-up-ul clasic, modelul covorului, combinatia de culori alb-rosu-negru si boxele cu design retro. Nimic prea tipator, doar detalii discret aruncate ici si colo.

Piscina in spate si o masuta de cafea care face o analogie subtila cu elementul apa:

Alte analogii care creeaza o tema: sunt vizibile in forme, culori si modele geometrice 🙂

E foarte greu sa amenajezi un spatiu pretentios ca cel de mai jos. Principalul motiv e ca respectarea designului original – cu mobila stil Ludovic X, draperii grele etc. – poate cadea foarte usor in kitsch. Ca sa nu mai vorbim ca astfel de decoruri sunt nepractice in zilele noastre. Una peste alta, rezultate extrem de interesante pot fi obtinute daca mergi in directia opusa si combini vechiul cu noul.

Ca mai jos, unde arhitectura de acum cateva secole e combinata cu designul interior contemporan. Tema se pastreaza, dar „umplutura” s-a schimbat.

In sfarsit, s-ar zice ca expresia „variatiuni pe aceeasi tema” are si conotatii pozitive – cel putin in designul de interior, nu-i asa? 😀

foto