Ne-ntoarcem in Japonia, unde arhitectura are de rezolvat problema spatiului: nu neaparat dictata de dimensiunea restransa a acestuia, cat de o cerinta a unui client.

In cazul de fata, chestiunea ce se cerea rezolvata suna cam asa: o familie detine un teren intr-o zona urbana, in inima (aglomerata) a orasului. Si vrea ca pe acel teren sa construiasca o casa de care sa nu se plictiseasca prea repede. (Asta nu e tot, dar surpriza o dezvaluim la final!) Cei mai multi ar fi imaginat o locuinta mare – terenul ar fi permis acest lucru.

Nu insa si arhitectii de la Naf Architect. Acestia au imaginat un volum unitar, despartit in doua parti care, vizual, se completeaza reciproc:

Arhitectura

Asa a aparut casa din doua bucati: de fapt, doua volume distince, proiectate insa ca si cum ar fi unul in continuarea celuilalt. Intr-o anumita masura, ideea nu e noua: vechile locuinte boieresti – conacele, de exemplu – erau proiectate din mai multe bucati. O cladire principala, locuita de stapanul domeniului, plus acareturi sau locuinte secundare pentru personal.

In cazul de fata, ideea de baza e asemanatoare, cu deosebirea ca separarea nu a fost dictata de necesitati de ordin functional, ci de o pretentie a clientului.

Arhitectura

Arhitectura

Arhitectura

Odata stabilita conceptia, arhitectii au dat celor doua volume notele comune, care sa creeze impresia ca e vorba de o casa taiata in doua. De fapt, taiata in trei, daca ne gandim ca spatiul dintre ele ce formeaza curtea interioara formeaza bucata lipsa din casa – privind macheta, ideea e usor de sesizat.

Privita de sus, casa apare ca fiind alcatuita din doua blocuri solide – cele doua corpuri de locuit – si unul imaterial – curtea interioara.

Arhitectura

Arhitectura

Arhitectura

Arhitectura

Dar, dincolo de considerentele de ordin estetic, mai mult sau mai putin neglijabile, care e scopul acestui joc de forme si spatii goale? Pentru ca, la o prima vedere, toata aceasta conceptie cu locuinta taiata in doua bucati, cu cele doua corpuri separate care formeaza, de fapt, un intreg, pare cel putin excentrica.

Ei bine, ideea acestei case este, in esenta, pe cat de simpla, pe atat de practica si de justificata.

Concret: proprietarii au vrut o astfel de casa pentru ca, la un moment dat, sa poata oferi una din ele copiilor lor, ajunsi adulti, sau parintilor, la batranete. In acest fel, familia va fi suficient de unita, gratie proximitatii spatiale, dar avand fiecare intimitate datorita zonei tampon dintre cele doua cladiri.

Asa cum am spus si in titlu, arhitectura rezolva o problema de spatiu: una legata de intimitate, de data asta, si o rezolva admirabil. Simplu, nu? Si eficient!

Arhitectura

Arhitectura

Arhitectura

Arhitectura

foto