Mai jos avem un exemplu de arhitectura contemporana inspirata din perioada preistorica: o casa partial situata sub nivelul solului, dupa modelul vechilor locuinte sapate in pamant.
De aici a pornit totul:
Ce vedeti mai sus este o veche casa construita partial in pamant. Arhitectii de la Suppose Design Office au preluat modelul si au ajuns la o interpretare contemporana a locuintei preistorice, iar rezultatul lor arata cam asa:
Casa este dispusa pe trei niveluri: primul este ingropat partial in pamant. Aici se gasesc zonele sociale: bucataria, livingul si locul de luat masa, o baie. Urmatoarele doua, la etaj, sunt ocupate de dormitoare.
Primul nivel e, fara indoiala, cel mai spectaculos punct al casei. Este delimitat de exterior prin pereti de sticla, ceea ce face ca interioarele sa fie bine luminate, in ciuda faptului ca incaperile se afla pe jumatate sub pamant.
Curtea e de asemenea adusa sub nivelul solului si formeaza, impreuna cu primul nivel, o zona privata in care locatarii casei isi pot vedea de ale lor, fara ca cei din afara sa poata, la randul lor, vedea ceva in curtea vecinului. Asa ajungem la unul din motivele care au stat la baza adoptarii acestui design: intimitatea.
Asa cum e lesne de observat din primele poze, casa se afla intr-o zona rezidentiala aglomerata. Curtile sunt mici, distantele dintre case si mai mici. In aceste conditii, se impunea adoptarea unei solutii care sa rezolve eficient problema spatiului. Pe de o parte, casa trebuia izolata vizual de restul locuintelor; pe de alta parte, interioarele aveau nevoie de lumina.
O casa inconjurata de valuri de pamant, care sa protejeze interioarele de privirile nedorite din afara, intocmai ca niste transee – aceasta a fost solutia prezentata de arhitectii japonezi. O solutie eficienta atat din punct de vedere practic, cat si estetic:
Interioarele sunt bine luminate in orice moment al zilei, gratie peretilor din sticla si inclinatiei terenului la un grad care sa faciliteze iluminatul natural.
Fatadele de deasupra nivelului solului au putut fi pastrate in mare parte intacte, neintrerupte de ferestre sau alte deschideri. Acest lucru a fost posibil datorita dispunerii pe verticala a camerelor. Astfel, la primul etaj, dormitorul are o singura fereastra, de la care se primeste suficienta lumina, iar cel de-al doilea dormitor e luminat printr-o deschizatura a acoperisului.
Una din ferestrele dormitorului de la etajul 1:
Scara interioara care trece prin centrul fiecarei camere si leaga cele trei niveluri precum margelele pe o sarma:
